Neutralitatea rețelei este una dintre principalele utilizări ale internetului (încă necontestat) principii. Dictează că ISP-urile sau Furnizorii de servicii de internet trebuie să trateze toate comunicațiile pe internet în mod egal. Trebuie făcut fără a percepe tarife diferite în funcție de ceea ce accesează un utilizator pe net sau de unde.
Aceasta înseamnă că furnizorii de servicii de internet nu ar trebui să blocheze, să încetinească sau să plătească suplimentar pentru ca utilizatorii să acceseze anumite site-uri web sau servicii. Fără neutralitatea rețelei, ISP-urile ar fi libere, de exemplu, să semneze un contract cu Vimeo și apoi să încetinească cu forță viteza de internet pe care o oferă utilizatorilor care folosesc YouTube în loc de Vimeo. Sau orice alt site de găzduire video.
Termenul în sine a fost inventat în 2003 de un student în dreptul mass-media pe nume Tim Wu și nu a afectat ceea ce un utilizator final poate alege să filtreze din punctul său de vedere. Cu alte cuvinte, blocurile copil configurate de utilizator sunt în regulă. Totuși, dacă un ISP ar impune interdicții de conținut pentru adulți, asta ar încălca neutralitatea rețelei.
Merită remarcat faptul că neutralitatea rețelei nu este o lege peste tot și, într-adevăr, nu este aplicată în același mod. De exemplu, termenul și definiția au fost criticate în SUA încă din anii 90. În 2019, Camera Reprezentanților a adoptat Legea Salvați Internetul pentru a garanta utilizatorilor de internet în bandă largă acces egal la conținutul online. Această lege nu a trecut de Senat și a fost abrogată în întregime sub administrația Trump. Argumentele privind neutralitatea rețelei sunt aproximativ aceleași pe tot globul.
Problemele și avantajele neutralității rețelei
După cum am menționat, potențiala accelerarea traficului pentru un site și încetinirea acestuia pentru altul ar putea afecta grav experiența unui utilizator. Atunci când este mandatat de furnizorii de servicii de internet, ar reprezenta o amenințare inevitabilă la adresa libertății lor de a utiliza serviciul pentru care plătesc. În timp ce, în esență, pare inofensiv să oferim, de exemplu, viteze mai mari pentru Netflix în special, impactul de anvergură al acestui tip de „ofertă” specială este covârșitor de negativ. Poate interfera cu capacitatea anumitor site-uri web de a concura cu altele. ISP-urile ar putea interfera direct cu abilitățile companiilor online de a rămâne competitive, de exemplu.
O altă problemă este posibila discriminare prin adresa IP – sau cenzura totală fără neutralitate a rețelei. Anumite țări precum China, Rusia și Coreea de Nord se angajează în mod activ în acest lucru. De exemplu, consideră că furnizorii lor de servicii de internet blochează site-urile web guvernamentale ale țărilor inacceptabile. În cazul Chinei, ISP-urile sunt în mare parte deținute de guvern (sau cel putin controlat) mai degrabă decât parte a oricărui fel de piață liberă. Aceasta înseamnă că interdicțiile impuse pot merge până la blocarea anumitor termeni de căutare de la utilizatori. Un exemplu popular este binecunoscutul masacr din Piața Tiananmen din 4 iunie 1989. Căutarea de informații despre evenimentul din China este dificilă, deoarece căutările sunt adesea blocate, rezultate filtrate, iar informațiile disponibile în mod deschis în restul lumii nu sunt accesibile în China în sine.
Acesta este unul dintre cele mai bune exemple de ce neutralitatea rețelei (sau ceva cât mai aproape de el) este necesar dacă Internetul continuă să fie o sursă viabilă de informare și comunicare.
Dezavantajele neutralității rețelei
Dezavantajele relativ modeste ale neutralității rețelei tind să se reducă la ceea ce iese din buzunarele utilizatorilor finali. Fără neutralitatea rețelei, ar fi posibilă semnarea de contracte cu furnizorii de servicii de internet care, de exemplu, nu taxează sau percepe mai puțin pentru utilizarea Netflix și YouTube. Utilizatorii care folosesc doar acele site-uri ar putea obține o ofertă mult mai ieftină și ar putea ajunge să plătească mai puțin. Dar această configurație este în principal teoretică, deoarece nu sunt multe (dacă există) exemple de acest lucru.
În teorie, fără neutralitate a rețelei, furnizorii de servicii de internet ar putea, de asemenea, să treacă de la taxe de utilizare cu tarif fix la taxe bazate pe site. Așadar, site-urile care folosesc mult trafic, cum ar fi site-urile de streaming, ar putea fi „penalizate” fiind mai scumpe. Redarea resurselor, cum ar fi Wikipedia, este gratuită sau aproape gratuită. Acesta este exact opusul exemplului de mai sus, dar ar beneficia și unii utilizatori în detrimentul altora.
Un aspect pozitiv mai general ar fi posibilitatea de a face resurse specifice pentru a fi utilizate în întregime gratuit. De exemplu, site-urile academice sau de cercetare și site-urile considerate a fi pentru binele public ar trebui să fie mai ușor accesibil pentru gospodăriile cu venituri extrem de mici, care ar putea să nu își permită să plătească o „primă” pentru streaming site-uri. Și acesta este un exemplu teoretic și vine cu provocări. De exemplu, cine decide ce site-uri ar trebui să fie gratuite sau care sunt pentru binele public?
Concluzie
Neutralitatea rețelei este un concept relativ simplu, cu multe puncte de vedere complexe care îl înconjoară. Multe opinii, însă, se rezumă la acceptarea reglementărilor sau lăsarea pieței libere să decidă. Acest lucru explică în mare măsură de ce problema este atât de polarizată în SUA. Ce parere aveti despre subiect? Împărtășește-ți gândurile în comentarii.