SSD-urile sunt mai rapide decât hard disk-urile sau HDD-urile tradiționale, din cauza lipsei de părți mobile și a utilizării memoriei flash. Din păcate, SSD-urile sunt, de asemenea, mai scumpe, mai ales datorită faptului că se bazează pe tehnologii mai noi și, prin urmare, sunt mai scumpe de făcut.
Un alt dezavantaj care vine cu SSD-urile este lipsa relativă de durabilitate. Flash-ul NAND, tipul de memorie flash folosit în marea majoritate a SSD-urilor, se uzează pe măsură ce datele sunt scrise pe el, deși operațiunile de citire nu afectează durata de viață a SSD-urilor.
Există o serie de trucuri pe care producătorii de SSD le folosesc pentru a minimiza efectul. De exemplu, nivelarea uzurii gestionează cu atenție unde de pe disc sunt scrise datele, prevenind uzura prea rapidă a oricărui sector specific. Legat de nivelarea uzurii, supraprovizionarea este locul în care producătorii de SSD includ mai multă memorie flash decât este necesar pentru capacitate. Capacitatea suplimentară nu este direct disponibilă utilizatorului, ci este folosită în schimb de controlerul SSD pentru a ajuta la gestionarea nivelării uzurii, schimbând sectoarele excesiv de uzate.
Durata de viață a SSD este, în general, exprimată în unul dintre cele două formate, DWPD sau TBW, care sunt prescurtarea pentru Drive Writes Per Day sau Total Bytes Written. DWPD este o măsură a câte ori ați putea scrie date pe întregul disc pe zi, pentru întreaga perioadă de garanție. De exemplu, dacă valoarea DWPD este 0,25, unitatea este de 1 TB și garanția este de patru ani, atunci vă puteți aștepta să puteți scrie cel puțin 365 TB pe unitate înainte de a începe să eșueze. În mod similar, aceeași unitate ar putea fi listată cu un TBW de 365 TB și o garanție de patru ani.
Cum să vă maximizați durata de viață a SSD-ului
Pentru a extinde durata de viață a SSD-ului cât mai mult posibil, doriți să minimizați operațiunile de scriere pe acesta. SSD-urile nu ar trebui folosite în principal în scopuri de înregistrare sau stocare temporară, cum ar fi CCTV sau backup-uri pe noapte. Aceste aplicații scriu date în mod constant sau regulat și le vor reduce în mod inutil durata de viață.
Fișierul de pagină Windows este o parte a unității de stocare rezervată pentru a prelua excesul de date din RAM dacă sistemul dvs. rămâne fără spațiu RAM. Utilizarea unui SSD ca spațiu pentru fișiere de pagină poate provoca operațiuni de scriere excesive, mai ales dacă aveți doar o cantitate mică de RAM în sistem.
Pentru a configura fișierul de pagină, apăsați tasta Windows, tastați „Vizualizați setările avansate de sistem” și apăsați Enter. În caseta „Performanță”, faceți clic pe „Setări”, apoi comutați la fila „Avansat” în fereastra nouă și faceți clic pe „Schimbare” în caseta „Memorie virtuală”. În fereastra „Memorie virtuală”, debifați „Gestionați automat dimensiunea fișierului de paginare pentru toate unitățile”, apoi selectați SSD-urile și apoi setați „Fără fișier de paginare” pentru fiecare dintre ele și faceți clic pe „Setare”. Ar trebui să vă asigurați că aveți cel puțin o unitate cu un fișier de paginare rămas, în mod ideal, ar trebui să fie un HDD dar chiar și pe un sistem complet SSD ar trebui să aveți o unitate setată pentru a fi folosită ca fișier de paginare pentru stabilitatea sistemului motive.
Sfat: Dacă nu aveți un fișier de paginare și rămâneți fără memorie RAM, poate provoca blocarea aplicațiilor și, eventual, a Windows-ului.
Pentru majoritatea oamenilor și a utilizărilor, scrierea a 250 GB de date pe o unitate, în fiecare zi, timp de ani de zile, este pur și simplu nerealist. În ciuda cât de mică poate suna o durată de viață de 365 TB scrisă, ar trebui să fie mai mult decât suficientă pentru majoritatea utilizatorilor, cu excepția cazului în care este utilizat în mod activ în cel mai rău caz pentru duratele de viață SSD.