Linia de comandă este modalitatea standard de a efectua sarcini în Linux. Unele dispozitive Linux, cum ar fi serverele, tind să nu aibă deloc nici un fel de interfață grafică, necesitând utilizarea comenzilor pentru a le controla. Computerele desktop Linux tind să aibă o interfață grafică pentru a le face mai accesibile, dar în general, tu nu aveți întreaga funcționalitate și versatilitate în configurație pe care le obțineți din utilizarea comenzilor într-un Terminal.
Una dintre comenzile standard pe care ar trebui să le înveți este „rm”. Prescurtarea pentru „Eliminare”, „rm” vă permite să ștergeți fișiere și, în anumite circumstanțe, directoare. „rm” este totuși o comandă riscantă, deoarece este ușor să ștergeți fișierele pe care nu ați vrut neapărat să le faceți și să compromiteți posibilitatea instalării dvs. Linux de a continua să funcționeze.
Ce sa nu faci
Având în vedere puterea lui „rm”, este o idee bună să vă asigurați că înțelegeți ce nu ar trebui să faceți înainte de a încerca să îl utilizați. Indicatorul „-r” este folosit pentru a aplica ștergerea în mod recursiv tuturor directoarelor din directorul specificat. Acest lucru vă permite să ștergeți un director și tot ce se află în el. Indicatorul „-f” este folosit pentru a forța ștergerea și nu va solicita confirmarea ștergerii fișierelor importante. Combinate aceste două steaguri „-rf” vă poate permite să ștergeți seturi întregi de directoare fără solicitări de confirmare.
Sfat: ca și în cazul multor comenzi, puteți combina semnalizatoare de linie de comandă, cum ar fi „-r -f” în „-rf”. Ordinea steagurilor nu contează, așa că „-fr” va face același lucru.
În cel mai rău caz, ați putea executa accidental comanda în directorul rădăcină. Comanda ar șterge recursiv tot ce este de pe hard disk pe care utilizatorul are permisiunea de a edita și va distruge complet instalarea Linux. Pentru a vă proteja de cel mai rău caz absolut, directorul rădăcină „/” este tratat diferit de „rm”. Ar trebui să utilizați „sudo” și marcajul „–no-preserve-root” pentru a șterge totul, aceasta rulează comanda cu permisiuni root și, respectiv, elimină protecțiile pentru directorul rădăcină.
Notă: Nu ar trebui să încercați niciodată să combinați comanda „rm” cu steagurile „-rf” și să îndreptați comanda către directorul rădăcină decât dacă sunteți 100% sigur că nu veți mai avea nevoie de sistem.
Sfat: liniuța dublă de la începutul lui „–no-preserve-root” este intenționată. Este o sintaxă standard pentru comenzile Linux ca steagurile cu o singură literă să utilizeze o singură liniuță și ca steaguri cu mai multe litere să înceapă cu o liniuță dublă. De exemplu, indicatorul „-h” este adesea, dar nu întotdeauna, folosit pentru a deschide o pagină de ajutor, în timp ce indicatorul „–help” face, în general, același lucru. Cratita dublă ajută la diferențierea unui steag cu mai multe litere de o combinație de mai multe steaguri cu o singură literă, cum ar fi „-h -e -l -p”.
Fiți foarte atenți când utilizați steaguri „-rf” cu comanda „rm”, mai ales când utilizați permisiunile Sudo. Nu ar trebui să fie nevoie să utilizați comanda –no-preserve-root. În mod ideal, de fiecare dată înainte de a rula comanda „rm”, ar trebui să verificați din nou dacă nu ați greșit.
Caracterul wildcard „*” este, de asemenea, periculos de utilizat cu comanda „rm”, deoarece va selecta totul din directorul curent, cu excepția altor directoare, dacă nu este specificat „-r”.
Cum se folosește „rm”
Pentru a utiliza „rm” în siguranță, ar trebui să verificați întotdeauna comanda pentru a vă asigura că nu ați greșit de tipar sau nu ați completat automat numele de fișier greșit. În mod ideal, ar trebui să ștergeți doar un fișier la un moment dat, dar dacă aveți grijă, poate funcționa și folosirea metacarului „*” pentru a selecta mai multe fișiere. De exemplu, comanda „rm *.txt” ar elimina toate fișierele din directorul curent care se termină în „.txt”.
Comanda similară „rmdir” este o modalitate mai sigură de a șterge directoare, deoarece dacă nu specificați niciun semnal, poate șterge doar directoarele goale. Utilizarea „rm” și „rmdir” vă împiedică să ștergeți accidental recursiv datele.
